De prin 2013 a fost instituită Ziua Limbii Române pe 31 august. S-au agitat instituţiile statului ce s-au agitat dar pare că le-a mai trecut cu sărbătorirea ei. Noi, oamenii de rând, am tot chinuit şi contorsionat limba română până când nici noi n-am mai ştiut varianta corectă şi ne-am întors la search pe Google. Ce vreau eu să zic, de fapt, e că limba română este foarte mişto. E fix ca poporul român – o limbă a contrastelor foarte bine armonizate.
N-o să vă zic de Scrisoarea lui Neacşu din 1521 sau că limba română are 1700 de ani dar am să vă zic o chestie citită pe un thread de Quora unde se discuta despre cum sună limba română pentru străini: “it’s like a mystical version of something familiar”.
De ce este limba română unică?
Spre deosebire de celelalte limbi romanice, limba romană şi-a păstrat în mare parte sistemul de cazuri din latină (de exemplu, există oficial cinci cazuri – nominativ, acuzativ, genitiv, dativ, vocativ) şi este singura limbă romanică actuală care a păstrat genul neutru. Prin păstrarea sistemului de cazuri şi a celor trei genuri, limba română ar putea pretinde a fi cea mai apropiată limbă din punct de vedere gramatical de limba latină.
La sfârşitul secolului al XX-lea, UNESCO realiza un Dicţionar internaţional de termeni literari. Acesta conţinea cuvinte aparţinând diferitelor limbi ale lumii. Din limba română nu au fost acceptate decât trei cuvinte de netradus şi anume „dor”, „doină” şi „colindă”. Faptul că nu au fost selectate decât trei cuvinte româneşti l-a intrigat pe Constantin Noica. Acesta menţiona că ar fi trebuit introduse multe altele, printre care şi „lămurire”, „sinea”, „întru”, „împieliţare”. Mai recent, scriitorul Salman Rushdie sugera că pentru a înțelege o societate, cel mai bine ar fi să te uiţi la cuvintele ei intraductibile.
Românii au cuvinte foarte expresive în ceea ce priveşte sentimentele unui om şi modurile încurcate prin care el şi le poate exprima, iar aceste cuvinte desemnează cu adevărat unicitate şi originalitate. Înjurăturile noastre nu sunt toate neaoşe, foarte multe fiind împrumutate din limbi slave.
Există însă o trinitate în înjurăturile tradiţionale, compusă din elemente sacre: mamă, morţi şi Dumnezeu. Avem unul dintre cele mai colorate vocabulare, pentru că România se numără printre tările cu cea mai longevivă societate tărănească, unde nu a pătruns limbajul aristocrat, cenzurat, aşa cum s-a întâmplat în vest. Daca vrei să citeşti cum înjurau străbunicii, îţi povesteşte Vice aici.
De regulă, înjurăturile românilor trimit la origini. Adică individul cu pricina este într-atât de nereuşit încât ar trebui să se mai nască o dată, pentru a mai trece prin ciclul naturii. Să aibă astfel o a doua şansă de îndreptare.
Dacă doriți să faceți un bine, învățând să vă exprimați, Școala de gramatică își continuă misiunea de implicare socială și organizează un curs online de exprimare corectă pentru adulți, pe 4 și pe 5 septembrie, cu scopul de a asigura laptopurile și tabletele necesare elevilor din medii vulnerabile, aflați în ciclul gimnazial al Școlii nr. 1 din Curcani, Călărași. Vă puteți înscrie completând formularul de pe link până pe data de 3 septembrie 2020.
Cartea de vizită a fiecăruia dintre noi este felul în care vorbim şi scriem în limba română. Nu este o ruşine să nu ştii să te exprimi, dar este condamnabil să nu cauţi orice mijloc de a învaţă.
The limits of my language mean the limits of my world.
Ludwig Wittgenstein (1922)