CITADINA Dacă 2020 n-a fost destul de înspăimântător pentru tine până acum și aștepți cu nerăbdare Halloween-ul ca să îți iei doza de adrenalină, hai să vedem ce tenebre ascunde Bucureștiul… unde sunt locurile bântuite și care sunt poveștile lor. Plus, există locuri bântuite în București care sunt chiar instagramabile. Boo hoo hoo!
Casa Poporului – Se pare că şi Palatul Parlamentului este bântuit de fantome. Apar noaptea pe coridoarele celei mai mari construcţii din Europa, rup sigilii, fluieră sau fac să ţiuie sistemele de securitate. Este vorba despre ”Anca” și ”boierul Giovani”.
În timpul construirii sale, nu au fost demolate doar cartiere, case și biserici, ci și destinele oamenilor care își legaseră viețile de acel loc. Construcția a presupus demolarea a peste 7 km² din vechiul centru al Capitalei – inclusiv Spitalul Brâncovenesc, Arhivele Naționale sau Stadionul Republicii.
Balta Vrăjitoarelor – În Pădurea Boldu-Creţeasca, există un lac numit Balta Vrăjitoarelor, cu o dimensiune de câţiva zeci de metri pătraţi. Se zice că acesta ar fi locul în care a murit decapitat Vlad Ţepeş, trădat de boierii din Ţara Românească. Vrăjitoarele se strâng în fiecare an de Sânziene, Sfântul Gheorghe şi Sfântul Andrei pentru a-şi practica ritualurile magice pe marginea bălţii. Dacă vrei să ajungi aici, ai pe link un video care să iți explice traseul pas cu pas.
„Dracule iesi de unde ești: din baltă, de sub baltă, din inima ei, de sub inima ei, din adâncuri, din străfunduri, din mine, din tine! Că tu de nu-i ieși, cu 99 de coase te-oi cosi, din trupuri și din toate oasele te-oi izgoni. M-oi porni și cu 99 de seceri te-oi secera, din trup și din toate încheieturile te-oi curma, și-n Pădurea Crețească te-oi mâna, și acolo te-oi așeza, acolo-i sta, acolo-i putrezi și dispărea, și turcii din țeasta ta sânge vor bea, și neadormiții viermi ai Iadului trupu-ți-or înfuleca. Și spune-i lu’ mumă-ta că cin’ desparte pe cei dragi, suie-i corbii carnea-n fagi, șadă-n sânge pân’ la brâu, mânca-l-ar viermii de viu. Înghiţi-o-ar focul Gheenei de mumă nebună, că-a umplut balta de spumă și nu ne-ngăduie să fim împreună…”
https://www.academia.edu/2166502/Balta_Vr%C4%83jitoarelor
Orfelinatul de pe Strada Franceză – Un loc bântuit se află chiar la numerele 13 şi 14 pe Strada Franceză, în centrul vechi al Bucureștiului. 203 de spirite de copii care ar bântui această casă. După miezul nopţii, încă se mai aud vocile ascuţite ale micuţilor.
Spitalul Poştelor – În clădirea din spatele Bisericii Stravropoleos situată chiar în centrul orașului erau aduși oamenii cu boli grave pentru a li se fura organele. În nopţile lungi de iarnă se aud, pe străduţele care dau înspre Teatrul de Comedie, gemete şi plânsete sfâşietoare.
Hotelul Cişmigiu – situat pe Bulevardul Regina Elisabeta din București, la intersecția cu strada Ion Brezoianu.
În 1990, hotelul este dat Academiei de Teatru şi Film, servind drept cămin pentru studenţi. Legenda spune că, într-un weekend, când studenţii erau plecaţi, o studentă basarabeancă s-a prăbuşit în casa liftului. Ceea ce este foarte trist e că ea nu a murit, ci a supravieţuit, suferind în chinuri groaznice înca trei ore de la nefericitul eveniment, iar apoi a murit. Fata a strigat în acele groaznice trei ore după ajutor, care pentru ea au însemnat o eternitate, însă nimeni nu a auzit-o.
Şcoala Centrală – Situata pe strada Icoanei, este una dintre cele mai vechi şcoli din Bucureşti. Instituția era frecventată de fiicele mai-marilor demnitari ai vremii, însă, spre sfârșitul secolului XIX, capătă reputația de loc bântuit.
Aici se aud sunete stranii, te trec fiori reci, simți mirosuri grele și obiectele par că se mișcă singure, fără explicație. Se mai spune că Școala Centrală este împânzită de camere secrete dar şi de incinte dezafectate cu uşile parcă zidite în grabă.
Strada Covaci – O groapă comună a existat pe vremuri în Centrul Vechi, pe strada Covaci. În această groapă au fost îngropate cadavrele unor ciumaţi, fără instiinţarea membrilor familiilor. Noaptea, fantomele acestora își făceau rondul. Strada Covaci nu este doar locul unde s-au născut mititeii, ci şi poveştile cu fantome.
Strada Maria Rosetti nr. 39 – Se spune că pe strada Maria Rossetti, în spatele unui porți înalte, prin crăpăturile căreia nu se poate distinge nimic, se găseşte o casă de adunare a unei secte interzise prin lege. Secta are ca parolă “Munţii Bucegi”. Un alt zvon este că pe strada Maria Rossetti s-ar găsi sediul unui cuib legionar aproape paramilitar (membrii săi fiind dotaţi cu staţii de transmisie-recepţie americane). Tot acolo unii spun că se află sediul unei loje masonice.
Casa Diavolului – clădirea de pe str. Praporgescu este unul dintre locurile bântuite din București. Senzația de teamă și fori reci își face simțită prezență chiar din zona Batiștei. Se spune că, în această clădire, două femei au fost omorâte. În nopţile cu luna plină, numărul 666 ar apărea, în mod misterios, pe peretele din exterior al casei.
Casa Sângelui Negru – Situată pe strada Mântuleasa 33, casa nu mai este locuită încă din 1948. Se crede că fantoma ar fi a lui Mircea Eliade sau că fantoma ar fi fost cea care l-ar fi inspirat să scrie ”Domnișoara Cristina”. Noaptea se aude un susur suspect dinspre poartă de la intrare, iar dimineaţa, rămân nişte pete întunecate, care seamănă cu cele de sânge. Aici au avut loc mai multe crime, de-a lungul timpului.
Foișorul de foc – Este o clădire aflată la intersecția străzii Traian cu bulevardul Regele Ferdinand.
În fiecare zi de 9, la orele 23:30, se aprind lumini, iar alte legende vorbesc de fantoma unei soții de pompier venită să-şi prindă soţul în fapt, dar din nefericire a căzut de la etajul doi şi şi-a rupt gâtul.
Puşcăria Curţii Domneşti – Un loc recent dezgropat de arheologi, la capătul Străzii Franceze din Centrul Vechi, partea dinspre monumentul Bisericii Sfântul Anton.
Era locul în care era ţinută artileria lui Vodă și unde au ars de vii zeci de deţinuţi, în marele incendiu din centrul Capitalei, în 1847.
Mănăstirea Chiajna, lăcaşul de cult nesfinţit – Era o mănăstire mare, cu ziduri groase, motiv pentru care turcii au „confundat-o‟ cu o cetate şi au atacat-o.
Aici şi-au găsit refugiul bolnavii de ciumă şi tot aici, din cauza aceleiaşi boli, şi-a găsit sfârşitul Mitropolitul Ţării Româneşti, Cozma. După spusele localnicilor, clopotul încă se mai aude bătând în nopţile cu lună plină.
Biserica „Sfântului Anton” – Totul a început în ziua de la 23 martie 1847, când a avut loc un mare incediu. Flăcările au ucis zeci de suflete care nu au mai apucat să iasă din Biserică. Toți au fost îngropaţi într-o groapă comună doar că spiritele lor au rămas încă prezente.
Lacul Morii – înainte de Lacul Morii, aflat în cartierul Crângași din București, exista un cimitir și o biserică veche, ambele demolate în timpul regimului comunist. Morții trebuiau mutați în Cimitirul Giulești Sârbi dar o mare parte din cei decedați au rămas pe vecie aici, la fundul lacului.
În plus, biserica cu hramul Sfântului Nicolae a fost dărâmată chiar în ziua Sfinţilor Constantin şi Elena. Se spune că blestemul morților, care se află încă pe fundul lacului, contribuie și la numărul mare de accidente care au loc pe podul Ciurel.
Cimitirul Bellu – Cimitirul Bellu e plin de mausolee masonice, capele misterioase și morminte ale marilor clasici ai literaturii.
Caută capela unde se spune că profesorul universitar Emilian Antonescu, mort în 1949, se răzbună furios pe profanatorii mormântului.
Mormântul vrăjitoarei din Parcul Davila – în Parcul Davila, pe dealul Academiei, e şi monumentul funerar al soţilor cu acelaşi nume. Se spune că vrăjitoarea a fost ucisă în perioada antebelică și îngropată unde este monumentul Annei Davila. Locul era cunoscut prin anii ’90 şi ca sit pentru ritualuri sataniste, alături de casa de vizavi şi de capela Sfânta Elisabeta.
Parcul Bazilescu – Cunoscut în trecut sub numele de Parcul Nicolae Bălcescu, parcul Bazilescu se află în cartierul Bucureștii Noi. În interiorul parcului se află Teatrul de Vară, într-o stare avansată de degradare.
Noaptea, în zonă se aud sunete stridente și tusea unui bărbat (poate chiar Bazilescu) venind de dincolo de coloanele teatrului aflat în paragină.
Strada Parfumului 20 – Aici a trăit cândva un poet renumit, Ilarie Voronca, prieten bun cu George Călinescu. El s-a sinucis în 1946, după ce Colomba, iubita sa, l-a părăsit fără nicio explicație.
Se spune că sufletul lui nu și-a găsit liniștea și se se întoarce adesea în casa în care a locuit, căutând răspunsuri.
Strada Plantelor nr. 9 – Pe clădirea din Strada Plantelor, nr. 9, există o placă de marmură pe care stă scris: ”În acest loc s-a aflat Sanatoriul Caritatea, unde a încetat din viață, la 16 iunie 1889, marele poet român Mihai Eminescu.” Sanatoriul Caritatea a fost dărâmat și pe locul sau s-a ridicat în perioadă interbelică un imobil cu etaj.
Clădirea UNATC – Despre clădirea UNATC „I. L. Caragiale” se spune că ar fi bântuită de fantoma actorului Octavian Cotescu, care închide şi deschide uşi şi ferestre şi bântuie vechiul lift care acum este stricat.
Clădirea mai găzduieşte şi fantoma unei fete tinere, îmbrăcată în alb, care apare în baia studentelor de la etajul trei.
Casa Vernescu – e ciudat să treci această casă pe lista locurilor bântuite din București dar are și ea legendele ei.
Se crede că în curte sunt nu mai puțin de 23 de fantome ale celor care și-au pierdut averile acum sute de ani la jocuri de noroc.
Casa Radio – Una dintre cele mai cunoscute legende ale oraşului spune că, în 1992, o studentă de la Litere s-a sinucis în casa Radio după o glumă proastă a colegilor ei, care au făcut-o să creadă că iubitul său vrea s-o părăsească.
Pe locul în care se află acum Casa Radio, a cărei construcţie a fost începută de Ceauşescu în 1986, a funcţionat înainte un hipodrom. Aici tovarăşul dorea să facă un muzeu al comunismului.
Staţia de metrou Piaţa Romană – Peronul periculos de îngust şi curbe la intrarea în staţie – nu-i de mirare că Piaţa Romană, unică printre celelalte staţii de metrou din Bucureşti, a devenit în timp unul dintre locurile preferate ale sinucigaşilor. Aspectul său straniu îl „datorăm” Elenei Ceauşescu, care a scos-o de pe harta proiectanţilor metroului, în 1985, pe motiv că atât clasa muncitoare, cât şi tineretul „au început să se îngraşe” şi aveau nevoie să faca mai multă mişcare. Staţia s-a construit totuşi, în secret, încălcând ordinul tovaraşei.
Staţia de metrou Eroilor – Cele mai multe tentative de suicid au loc la staţiile de metrou Eroilor, Izvor, Piaţa Romană şi Piaţa Unirii, spun reprezentanţii Metrorex. Persoanele care recurg la această metodă de sinucidere nu mai vor, nici măcar în subconştient, să trăiască. Ei sunt un fel de Anna Karenina a vremurilor moderne.
Fortul 13, Jilava – Locul bântuit de fantomele celor care și-au găsit sfârșitul îngrozitor sub pumnii și picioarele torționarilor. Inițial, Fortul 13 Jilava a fost gândit ca făcând parte din sistemul de apărare al Bucureștilor de către Carol I, însă fortificațiile cu pricina nu au fost niciodată folosite în acest scop.
Din 1907, el a devenit penitenciar sub comanda diferitelor regimuri care s-au succedat la putere în România. În 2012, Fortul a fost clasat în rândul monumentelor istorice de tip A, cu valoare națională și universală, iar în 2014 a fost identificat ca memorial al luptei anti-totalitare. Acum e deschis publicului și poate fi vizitat de oricine este curios să afle istoria chiar la ea acasă.
Să nu uit însă să vă dau şi un „sfat avizat”, folositor în cazurile în care paşii vă vor purta prin locuri bântuite:
„Singurul neajuns pe care îl aduc Stafiile este spaima pe care o dau oamenilor. De aceea, pe lângă acele locuri, omul trebuie să treacă fără a se uita la dânsele şi mai ales, după ce a trecut de dânsele, să nu se uite înapoi, căci făcând altfel, va vedea acele Stafii, de multe ori, cu tot soiul de Necuraţi şi Cornaci.”
Tudor Pamfile – “Duşmani şi prieteni ai omului” – 1916
Oamenii vor fi întotdeauna atrași de mituri și legende. Toate acestea ar putea fi exploatate ca să aducă vizitatori mai mulţi la Bucureşti așa că dați vestea printre cunoscuții dornici de grozăvii.
[…] Dacă vrei să ieși din casă, avem și pentru asta opțiuni. Există locuri bântuite în București care sunt chiar instagramabile. Boo hoo […]